Studii asupra istoriei satelor basarabene încep sa apara dupa desavârsirea statului national unitar Român la 1918. Analizând literatura axata la acest compartiment, si tinând cont de influenta evenimentelor si proceselor istorice atât interne cît si externe asupra scrierii istorice, am depistat trei etape în evolutia ei.
În prima etapa ce cuprinde anii 1918-1944, ani caracterizati de framântari interne si externe, în fata societatii au aparut probleme de valoare fundamentala, care au fost studiate si argumentate de istorici. La rezolvarea acestor probleme au contribuit si câtiva cercetatori, autori ale monografiilor dedicate satelor: Costachescu Mihai “Satul si târgul Telinesti“ (1930), Salaru Vasile C. “Sângereii” (1936), Mihailovici Paul “Satul Niscani, judetul Lapusna”(1937) si Constantinescu Nicolaie cu monografia “Soroca: Descriere istorica”(1943). De asemenea au contribuit în acest sens si articolele din presa periodica. Este bine cunoscut în acei ani Rascu Gheorghe, care publica date din istoria satelor în revista literara “Viata Basarabiei”.
Ruperea Basarabiei de la România la 1944, a constituit o reorganizare cardinala a vietii politice, economice si culturale a bastinasilor si începutul unei noi etape în scrierea istorica ce cuprinde anii 1944-1989. În regiune este instituit regimul totalitar si sistemul colonial, se revine la metodele de conducere administrative de comanda. În domeniul culturii transformari esentiale au fost efectuate în cadrul istoriei nationale, sovieticii fiind preocupati sa stearga cu „buretele” tot ce a fost national în istoria românilor. Fiind supusa unei influente comuniste puternice, istoria era limitata la propagarea relatiilor moldo-ruso-ucrainene, iar trecutul istoric, mai ales antichitatea si epoca medievala erau sterse din memoria poporului, deoarece se stie bine, ca cel ce nu are trecut, nu are nici viitor. A fost introdus monopolul Partidului Comunist asupra tuturor conceptiilor istorice, precum si asupra dreptului de adevar.
Se cunosc, ca si în perioada precedenta, doar câteva monografii cu tema de studiu istoria satului si anume: sub redactia lui Bodarinov A.E. apare monografia “Raionul Rezina”(1966), monografia scrisa de Canna D. si Hioara A., “Ieri si azi”(1966), “Calea spre belsug”(1973) scrisa de Butcus P. si Grecov S. “Chemarea gliei”(1975) scrisa de Lozie Stefan. În schimb dispunem în aceasta perioada de o multime de schite publicate în culegeri. Este bine cunoscuta culegerea ,,Gradina tarii mele”(1970) scrisa de Livsin M, Podolian A. si Tuleanu I. în care ei au încercat sa arate bogatia si frumusetea Moldovei în general. Putin timp dupa aparitia acestei culegeri apar un sir de culegeri, care ne prezinta aspecte din viata satului moldovenesc. La acest compartiment se axeaza culegerea lui Voda Gheorghe “Iscalitura”(1978), a lui Dudnic Petru “Cu numele tau pe buze”(1979), Dumbraveanu Vasile “Trenul ce aduce primavara”(1980), Vatamanu Ion “Viata cuvântului”(1980), Malarciuc Gheorghe “Trepte în urcus”(1981), culegerea “Inspiratie”(1981) cu schita Stelei Nicuta “Un sat, o familie”(1981), Proca Ion “Pe un mugure de pamânt”(1982), Gugel Andrei “Har”(1982), Negris A. “Vârstele propasirii”(1983), Dascal Petru “Spicul înnoirilor”(1984), culegerea “Satule, vatra frumoasa “ cu schitele lui Rosca Valentin si Bologan Gheorghe. În aceeasi culegere sunt schitele lui Nicolaev Matei “Chemarea pamântului” si “Trai norocos”, doua schite ale lui Nicolaev Matei in colaborare cu Bujor Ilie ”Bastina, floare aleasa” si “Pâine si cânt”. Mai târziu apare culegerea lui Gutul Vasile “Viata fara de sfârsit”, a lui Voda Gheorghe ”Meleag în floare”(1984), Marian Boris “Om la locul lui”(1985) si încheie lista culegerilor acestei perioade Gusilov Iacob cu culegerea “Fotografii ale memoriei”(1989).
În culegerile enumerate mai sus autorii au schitat unele aspecte de ordin economic, social si cultural din viata satelor: Tibalauca, Puhaceni, Hligeni, localitatea Rezina, Corjeuti, Sculeni si Risipeni, Nicoreni, Iurceni, Trifanesti, Ciobruciu, Horodiste, vadul Turcului, Leadoveni, Larga, Mingir, Gura Bâcului, Ermoclia si Varancau.
Pe lânga culegeri si monografii, la aceasta etapa gasim foarte multe articole în presa periodica, ele completând literatura existenta. Dar, fiind supusa, ca si literatura, influentei comuniste, articolele sale preamareau rolul Partidului Comunist în dezvoltarea social-economica si politica a societatii, propagau prietenia dintre popoarele lumii, succesele din cadrul gospodariei agricole, toate insuccesele fiind ocolite. Articole de acest fel au fost scrise în toata presa existenta atunci si în toate erau propagate aceleasi idei si evenimente.
Limitarea dreptului de exprimare si gândire libera din perioada de mai sus a dus la înasprirea relatiilor nationale din republica. Principalul rezultat al acesteia a fost patrunderea ideilor reformatoare în rândul maselor largi ale populatiei si pierderea monopolului partidului asupra vietii politice.
Odata cu aceasta apare grupul de initiativa, apoi se formeaza Frontul Popular din Moldova care a avut un rol important în trezirea constiintei nationale a moldovenilor prin cenaclul literar
“A. Mateevici” care a cerut decretarea limbii si a grafiei latine.
Aceste evenimente au dus la trezirea constiintei nationale si la cresterea interesului fata de trecutul tinutului natal, fapt care a marcat începutul ultimei etape în studierea istoriei localitatilor republicii. În aceasta perioada au aparut si pot fi citite un sir de monografii dedicate localitatilor noastre ca: “Istoria satului Costesti”(1991) scrisa de Carp Parascovia N., “Studii monografice despre satul Gornova” (1991) selectata de Gâlneanu Petru, “Peresecina”(1992) scrisa de Gajos Vasile si Gradinaru Andrei, monografia lui Tabuncic Sergiu “Soldanesti-localitate straveche din valea Ciornei”(1994). Dupa aceste monografii, în anul 1995 apar alte trei monografii: cea a Sofiei Carol (Gujuman) “Bacioi: monografia satului“, a lui Gajos Vasile “Cotiujeni” si monografia “Istoria satului Bravicea” scrisa de Moraru Andrei si Pruteanu Nina. În anul urmator apare monografia lui Andrei Tobureanu “Tartaul: istoria satului”, iar în 1997 monografiile “Saseni” scrisa de Tudor Topa, “Mult mi-i draga Bumbata” scrisa de Dumitru Paladi si cea a lui Dinu Postarencu “Salcuta. Istoria satului”. Încheie sirul lucrarilor studiate monografia lui Stavila Veaceslav si Stavila Vera “Suruceni: retrospectiva istorica” aparuta în anul 1998.
Tot la aceasta etapa, pe lânga cele mentionate mai sus au aparut un sir de articole în presa periodica. Sunt preocupati de aceste studii mai mult Nicu Vladimir, Tudor Topa, Ion Dron, Trofaila Vasile si Eremia Andrei. Ei au publicat crâmpeie din istoria satelor, în cele mai citite ziare ca: “Viata Satului”, “Glasul Natiunii”, “Moldova Suverana”, “Tara”, “Literatura si Arta”, “Pamânt si Oameni”.
Cercetari de acest fel, se fac în cadrul universitatilor Republicii, de catre doctori în istorie, profesori, conferentiari, lectori ai catedrelor de istorie. Primii pasi, în realizarea unor astfel de cercetari înfaptuiesc si studentii acestor institutii, fiind îndrumati de conducatori stiintifici, prin teze de curs, de licenta.
Din rândurile acestor studenti face parte si autoarea lucrarii date. Pâna în prezent nu exista lucrari care sa confirme ca s-a ocupat cineva în mod special despre aparitia si evolutia satului Chetrosu, decât numai câteva articole, ce se refera la diferite perioade din istoria lui. Pornind de la aceasta realitate si fiind de origine de aici, îmi asum misiunea dificila ca pe masura posibilitatilor, sa suplinesc acest gol din istoriografia istoriei satelor, caci numai pe aceasta cale vom cunoaste cu adevarat viata si activitatea predecesorilor nostri, vom învata sa pastram, sa iubim si sa dezvoltam marea mostenire istorica pe care ne-au lasat-o înaintasii.
Am început a lucra asupra lucrarii în anul III de studii la facultatea de istorie a UPS “I. Creanga” din orasul Chisinau. Pe parcursul a trei ani de studii, fiind îndrumata de Chicus Nicolaie, doctor în istorie, am scris istoria satului de la prima atestare documentara pâna la 1940. Mai târziu, prin colaborare cu mama mea, Novac Domnica, am reusit sa scriem istoria satului pâna în prezent. În alcatuirea ei am urmarit urmatoarele sarcini:
* sa identific în primul rând asezarea geografica a satului;
* sa confrunt legenda despre aparitia localitatii cu documentul primei atestari documentare pentru a afla adevarul despre aparitia localitatii;
* sa constat aparitia si originea denumirii satului;
* sa aflu care a fost componenta sociala a celor care au întemeiat satul si a celor care au locuit în el;
* sa reconstitui în baza datelor viata economica a satului de la prima atestare documentara pâna în prezent;
* sa restabilesc viata culturala a satului pe parcursul întregii perioade studiate;
De la început am studiat istoriografia istoriei satelor. Din sirul de lucrari studiate cele mai importante din punctul meu de vedere, au fost monografiile de specialitate: “Soldanesti-localitate straveche din valea Ciornei “(1994) scrisa de Tabuncic Sergiu, “Istoria satului Bravicea”(1995) scrisa de Moraru Andrei si Pruteanu Nina si monografia lui Stavila Veaceslav si Stavila Vera “Suruceni: retrospectiva istorica “(1998). De asemenea pot mentiona la acest compartiment culegerile aparute în perioada postbelica ca: “Har”(1982) scrisa de Gujel Andrei, “Vârstele propasirii” (1983) scrisa de Negris Andrei, culegerile “Satule, vatra frumoasa”(1984), “Meleag în floare”(1984) etc.
În alcatuirea lucrarii ca si multi alti cercetatori m-am oprit în fata imposibilitatii cercetarii trecutului localitatii pe baza unei arhive locale. De aceia drumul de cercetare pe care l-am parcurs începe de la investigarea izvoarelor documentare si a celor narative, existente în bibliotecile si Arhiva Nationala din Chisinau, arhiva din cadrul primariei fostului centru raional Drochia. Acestor surse am alaturat si am contra pus informatia adunata de la sateni.
La baza cercetarii au stat lucrarile enumerate de Nicu Vladimir în lucrarea sa “Localitatile Moldovei în documente si carti vechi” vol.I. Dar aceste lucrari sunt insuficiente pentru o abordare completa si argumentata a problemei, izvoarele istorice fiind principala sursa de informatie. De aceia am consultat si colectiile de documente editate de Ghibanescu Gheorghe numita “Ispisoase si zapise” (1931), de unde am luat cunostinta de documentul primei atestari documentare, aparute în anul 1910. N-am negat nici lucrarile de sinteza generala a istoriei cum sînt operele lui Scurtu Ioan “Istoria Basarabiei de la începuturi pâna la 1998 “, Boldur Alexandru “Istoria Basarabiei “ si Ciobanu Stefan “Basarabia “, care cuprind o perioada vasta de la origini pâna în epoca contemporana.
Un instrument de lucru necesar de lucru necesar pentru identificarea asezarii sunt lucrarile “Dictionarul geografic al Basarabiei “ editat în 1908 de Zamfir Arbore si “Geografia judetului Soroca “ editata în 1919-1920 de Cornateanu R. si Boeru C.
Studiind fondurile Arhivei Nationale interes deosebit mi-au trezit urmatoarele fonduri:
În afara de cele mentionate am mai selectat informatii foarte pretioase de la satenii satului, care au fost martori oculari ale evenimentelor din perioada interbelica si postbelica. Surse foarte pretioase au constituit spusele lui Caraus Grigore a. n. 1922, Bunescu Dumitru a. n. 1930, Pascaru Ion a. n. 1929, Gutan Chiru a.n. 1914. Un interes deosebit a trezit si informatia selectata de consateanul Josanu Vitalie a.n.1979, profesor la Muzeul de Istorie si Etnografie din Târgul Neamt, România.
Astfel, toate cele mentionate mai sus, au stat la baza lucrarii de fata si au contribuit la aceea ca calatoria noastra în satul Chetrosu, de la prima atestare documentara si pâna în prezent, sa fie cît mai interesanta.
среда, 19 мая 2010 г.
Geografia satului Chetrosu
Traversând Republica Moldova, nu poate sa nu te impresioneze frumusetea incomparabila a satelor ei. Unul dintre aceste sate este si satul Chetrosu, sat mare cu oameni gospodari. Din punct de vedere geografic satul este asezat în partea de nord a republicii, pe ambele maluri ale râului Cubolta, în nordul fostei plase Nadusita si în sudul fostului si actualului judet Soroca. Se observa ca satul este situat la intersectia a doua drumuri comerciale ce leaga Suceava cu Soroca si orasul Lemberg(Liov) cu Cetatea Alba, trasee ce au existat si în Evul Mediu.1
La nord satul Chetrosu se margineste cu satul Suri, iar la sud cu satul populat de ucraineni Baroncea (3 km). La est de sat la o distanta de 13 km se afla satele Palanca si Popesti, iar la 30 km de la sat, tot în aceasta directie, se afla centrul judetean Soroca.2 În partea de vest a satului la o distanta de 7 km este amplasat fostul centru raional Drochia. Prin centrul Drochiei la o distanta de 9 km de la sat trece calea ferata care leaga nordul cu centrul si sudul republicii.
Relieful regiunii, unde este asezat satul este variat. În unele locuri este câmpie, în altele deal, putin fragmentat de vai largi pe lânga ape si râpi, cu versanti domoli si simetrici ce se ridica la 100-200 m deasupra nivelului marii.3
Structura tectonica a mosiei Chetrosu este variata. Cu multe milioane de ani în urma teritoriul Moldovei de astazi era fundul marii Sarmatice, care a fost o mare calda. Din plantele si vietatile ei depuse pe fund în urma retragerii apelor, s-au format depuneri calcaroase.4 Multe din aceste depuneri le putem vedea si pe teritoriul satului, mai ales în partea de sud –vest a lui. Din acest loc, cândva primii locuitori ai satului au scos piatra si si-au construit locuinte. În prezent piatra nu este buna de constructii. În schimb aceste depuneri calcaroase formeaza acum un monument al naturii numit “Dezgolirea de roca Chetrosu”, care face parte din grupa de monumente geologice ale Patrimoniului Republicii Moldova si se întinde pe o suprafata de 25 ha.5 De asemenea, în urma depunerilor, s-au format soluri lutoase si nisipoase.
Clima regiunii este continentala, caracterizata de succesiunea celor patru anotimpuri, care variaza din an în an. Putem avea o vara secetoasa si în anul urmator una ploioasa, sau iarna aspra cu viscol si zapada abundenta si în anul urmator o iarna blânda, fara înghet si aproape fara de zapada. Anotimpurile mai difera si dupa durata. Uneori are loc o trecere brusca de la o temperatura la alta si se întâmpla ca primavara sa fie frig, iar vara sa înceapa subit. Alteori iarna începe în noiembrie, iar în februarie e moina.6 În general cele mai lungi anotimpuri sunt vara si iarna. Cele mai multe precipitatii cad primavara si vara. Cantitatea de precipitatii medie anuala este de 450-500mm .
Asupra celor mentionate mai sus mai influenteaza si miscarea de aer. În regiune este frecvent vântul de nord-vest, care aduce vara precipitatii, iar iarna îngheturi, si vântul de nord, care aduce iarna geruri iar vara uscaciune.7 Constatam, ca anume directiile vânturilor stabilesc cum va fi anul.
Solul. În aceste conditii vegetatia ierboasa reuseste sa putrezeasca în fiecare an si în asa fel se formeaza sol bogat în humus, care în regiune este de doua categorii: cernoziom tipic si cernoziom levigat.8
Flora si fauna. Cu toate ca se cânta foarte mult despre codrii Moldovei, aici nu întâlnim paduri. În urma defrisarilor masive au ramas doar câteva locuri pitoresti pe teritoriul. Un loc destul de pitoresc se afla la 6 km de la sat în apropierea orasului Drochia, numit “La Hârtop”. Examinând acest loc, putem observa ca s-au pastrat câteva padurici, în mijlocul carora, într-o vale adânca, se afla un iaz. Acesta este un loc foarte mult frecventat de catre chetroseni, baronceni si drochieni.Prin anii 30-50 , povestesc batrînii aici era raiul satului. Acolo taranii satului au sadit vii si livezi , ogoare , au instalat pe imasuri stîni , pasteau oile. Înspre seara , cînd se racorea vremea ciripeau fel de fel de pasarele , cîntau turuecii , miros de felurite soiuri de fructe si poama . Toamna caruti si care încarcate cu toate bunatatile vaii Hîrtopului , se îndreptau spre sat . Flacaii , fetele nu mai veneau cu carutele de la deal , dar o luau pe jos , pe carare prin Hîrtop cîntînd , chiuind , ajungeau la rîul Cubolta , se scaldau si veseli o luau spre casa. .
Aproape de sat este o întindere de ses pe ambele parti ale rîului . Pîna a da pamîntul în colhoz taranii coseau iarba ce avea o înaltime pîna la brîu. Pe la Duminica Mare adunau fînul în capite.
Un alt loc pitoresc sunt “Ponoarele “si “Movila lui Busuioc”. Anume între aceste doua locuri a luat nastere pentru prima data satul de astazi.
Trecând prin centrul satului si de-a lungul lui, putem observa, ca strazile sunt frumos amenajate. Pe marginea lor cresc diferiti pomi, copaci si arbusti. Iar în centrul satului pe o suprafata de 0,05 ha este amenajat un parc în memoria eroului în luptele din Transnistria, Victor Cotofana, care în primavara anului 1992, de rând cu alti baieti si barbati din sat, a plecat sa-si faca datoria sfânta fata de Patrie si popor.
Pe lânga cele mentionate mai sus, fiecare gospodar în gradina sa are diferiti pomi fructiferi: nuci, ciresi, visini, meri, peri, zarzari, pruni etc., iar în fata casei clumbe de flori, care înfrumuseteaza ograda. Întâlnim trandafiri de tot soiul si culoarea, foarte raspândite sunt florile gradinaresti sau astrele si lalelele. În afara de acestea sunt raspândite o multime de plante medicinale ca: coada soarecelui, pirul târâtor, nalba, brusturul, pelinul, umbra iepurelui, traista ciobanului, pojarnita, papadia, romanita etc.9
Este variata si fauna regiunii. Dintre animalele salbatice des pot fi vazute: nevastuica, dihorele, iepurele de câmp, veverita, vulpea. Dintre pasari putem observa foarte des: ciocanitoarea, rândunica, cocostârcul, rata salbatica, ciocârlia, cioara, graurul, cucul, vrabia etc.
Pe lânga toate acestea, mosia satului mai este bogata si în ape. De-a lungul satului la vest îsi urmeaza cursul râul Cubolta, afluent al Rautului.10 Cândva râul era bogat în apa si oamenii spalau rufe, se odihneau pe malul lui. În prezent nivelul apei e mic. În afara de râu satul mai are o multime de iazuri numite: “la Banari“, “la Speia”, “la Valea Crucii”, “la Hârtop” etc. , în care îsi scurg apele o multime de izvoare. Numai pe Valea Crucii sunt sase izvoare .Iar nu departe de ele, pe marginea soselei ce duce spre Drochia, la 500 m de la sat, este un izvor frumos amenajat, la care se opresc sa-si potoleasca setea multi calatori.
Note
1. Din discursul „Satul Chetrosu: cîteva sugestii de cercetare” prezentat de profesor Vitalie Josanu la deschiderea muzeului satului Chetrosu
2.„Dictionarul statistic al Basarabiei”, Chisinau, tip. Societatii anonime “Sfatul tarii”, 1923, pag. 96
3. Cornateanu R. si Boeru C. „Geografia judetului Soroca”, Chisinau, ed. revistei Ilustratiunea, 1919-1920, pag. 15
4. Din relatarile notarului primariei „Chetrosu”, Cincilei Antonina, a. n. 1952
6. Ciobanu Stefan „Basarabia”, Chisinau, ed. Stiinta, 1993, pag. 15
7. Ibidem, pag. 16
8. Cornateanu R. si Boeru C., op.cit., pag. 16
Arbore Zamfir „Basarabia în sec. al XIX-lea”, Bucuresti, edit. Instit
La nord satul Chetrosu se margineste cu satul Suri, iar la sud cu satul populat de ucraineni Baroncea (3 km). La est de sat la o distanta de 13 km se afla satele Palanca si Popesti, iar la 30 km de la sat, tot în aceasta directie, se afla centrul judetean Soroca.2 În partea de vest a satului la o distanta de 7 km este amplasat fostul centru raional Drochia. Prin centrul Drochiei la o distanta de 9 km de la sat trece calea ferata care leaga nordul cu centrul si sudul republicii.
Relieful regiunii, unde este asezat satul este variat. În unele locuri este câmpie, în altele deal, putin fragmentat de vai largi pe lânga ape si râpi, cu versanti domoli si simetrici ce se ridica la 100-200 m deasupra nivelului marii.3
Structura tectonica a mosiei Chetrosu este variata. Cu multe milioane de ani în urma teritoriul Moldovei de astazi era fundul marii Sarmatice, care a fost o mare calda. Din plantele si vietatile ei depuse pe fund în urma retragerii apelor, s-au format depuneri calcaroase.4 Multe din aceste depuneri le putem vedea si pe teritoriul satului, mai ales în partea de sud –vest a lui. Din acest loc, cândva primii locuitori ai satului au scos piatra si si-au construit locuinte. În prezent piatra nu este buna de constructii. În schimb aceste depuneri calcaroase formeaza acum un monument al naturii numit “Dezgolirea de roca Chetrosu”, care face parte din grupa de monumente geologice ale Patrimoniului Republicii Moldova si se întinde pe o suprafata de 25 ha.5 De asemenea, în urma depunerilor, s-au format soluri lutoase si nisipoase.
Clima regiunii este continentala, caracterizata de succesiunea celor patru anotimpuri, care variaza din an în an. Putem avea o vara secetoasa si în anul urmator una ploioasa, sau iarna aspra cu viscol si zapada abundenta si în anul urmator o iarna blânda, fara înghet si aproape fara de zapada. Anotimpurile mai difera si dupa durata. Uneori are loc o trecere brusca de la o temperatura la alta si se întâmpla ca primavara sa fie frig, iar vara sa înceapa subit. Alteori iarna începe în noiembrie, iar în februarie e moina.6 În general cele mai lungi anotimpuri sunt vara si iarna. Cele mai multe precipitatii cad primavara si vara. Cantitatea de precipitatii medie anuala este de 450-500mm .
Asupra celor mentionate mai sus mai influenteaza si miscarea de aer. În regiune este frecvent vântul de nord-vest, care aduce vara precipitatii, iar iarna îngheturi, si vântul de nord, care aduce iarna geruri iar vara uscaciune.7 Constatam, ca anume directiile vânturilor stabilesc cum va fi anul.
Solul. În aceste conditii vegetatia ierboasa reuseste sa putrezeasca în fiecare an si în asa fel se formeaza sol bogat în humus, care în regiune este de doua categorii: cernoziom tipic si cernoziom levigat.8
Flora si fauna. Cu toate ca se cânta foarte mult despre codrii Moldovei, aici nu întâlnim paduri. În urma defrisarilor masive au ramas doar câteva locuri pitoresti pe teritoriul. Un loc destul de pitoresc se afla la 6 km de la sat în apropierea orasului Drochia, numit “La Hârtop”. Examinând acest loc, putem observa ca s-au pastrat câteva padurici, în mijlocul carora, într-o vale adânca, se afla un iaz. Acesta este un loc foarte mult frecventat de catre chetroseni, baronceni si drochieni.Prin anii 30-50 , povestesc batrînii aici era raiul satului. Acolo taranii satului au sadit vii si livezi , ogoare , au instalat pe imasuri stîni , pasteau oile. Înspre seara , cînd se racorea vremea ciripeau fel de fel de pasarele , cîntau turuecii , miros de felurite soiuri de fructe si poama . Toamna caruti si care încarcate cu toate bunatatile vaii Hîrtopului , se îndreptau spre sat . Flacaii , fetele nu mai veneau cu carutele de la deal , dar o luau pe jos , pe carare prin Hîrtop cîntînd , chiuind , ajungeau la rîul Cubolta , se scaldau si veseli o luau spre casa. .
Aproape de sat este o întindere de ses pe ambele parti ale rîului . Pîna a da pamîntul în colhoz taranii coseau iarba ce avea o înaltime pîna la brîu. Pe la Duminica Mare adunau fînul în capite.
Un alt loc pitoresc sunt “Ponoarele “si “Movila lui Busuioc”. Anume între aceste doua locuri a luat nastere pentru prima data satul de astazi.
Trecând prin centrul satului si de-a lungul lui, putem observa, ca strazile sunt frumos amenajate. Pe marginea lor cresc diferiti pomi, copaci si arbusti. Iar în centrul satului pe o suprafata de 0,05 ha este amenajat un parc în memoria eroului în luptele din Transnistria, Victor Cotofana, care în primavara anului 1992, de rând cu alti baieti si barbati din sat, a plecat sa-si faca datoria sfânta fata de Patrie si popor.
Pe lânga cele mentionate mai sus, fiecare gospodar în gradina sa are diferiti pomi fructiferi: nuci, ciresi, visini, meri, peri, zarzari, pruni etc., iar în fata casei clumbe de flori, care înfrumuseteaza ograda. Întâlnim trandafiri de tot soiul si culoarea, foarte raspândite sunt florile gradinaresti sau astrele si lalelele. În afara de acestea sunt raspândite o multime de plante medicinale ca: coada soarecelui, pirul târâtor, nalba, brusturul, pelinul, umbra iepurelui, traista ciobanului, pojarnita, papadia, romanita etc.9
Este variata si fauna regiunii. Dintre animalele salbatice des pot fi vazute: nevastuica, dihorele, iepurele de câmp, veverita, vulpea. Dintre pasari putem observa foarte des: ciocanitoarea, rândunica, cocostârcul, rata salbatica, ciocârlia, cioara, graurul, cucul, vrabia etc.
Pe lânga toate acestea, mosia satului mai este bogata si în ape. De-a lungul satului la vest îsi urmeaza cursul râul Cubolta, afluent al Rautului.10 Cândva râul era bogat în apa si oamenii spalau rufe, se odihneau pe malul lui. În prezent nivelul apei e mic. În afara de râu satul mai are o multime de iazuri numite: “la Banari“, “la Speia”, “la Valea Crucii”, “la Hârtop” etc. , în care îsi scurg apele o multime de izvoare. Numai pe Valea Crucii sunt sase izvoare .Iar nu departe de ele, pe marginea soselei ce duce spre Drochia, la 500 m de la sat, este un izvor frumos amenajat, la care se opresc sa-si potoleasca setea multi calatori.
Note
1. Din discursul „Satul Chetrosu: cîteva sugestii de cercetare” prezentat de profesor Vitalie Josanu la deschiderea muzeului satului Chetrosu
2.„Dictionarul statistic al Basarabiei”, Chisinau, tip. Societatii anonime “Sfatul tarii”, 1923, pag. 96
3. Cornateanu R. si Boeru C. „Geografia judetului Soroca”, Chisinau, ed. revistei Ilustratiunea, 1919-1920, pag. 15
4. Din relatarile notarului primariei „Chetrosu”, Cincilei Antonina, a. n. 1952
6. Ciobanu Stefan „Basarabia”, Chisinau, ed. Stiinta, 1993, pag. 15
7. Ibidem, pag. 16
8. Cornateanu R. si Boeru C., op.cit., pag. 16
Arbore Zamfir „Basarabia în sec. al XIX-lea”, Bucuresti, edit. Instit
Mindria Satului
u ei se mîndreste satul
Oricît de grea a fost viata dupa cea de-al doilea Razboi Mondial si oricît de greu nu le-a fost basarabenilor sub regimul totalitar, ei s-au luat în mîini si cu timpul s-au familiarizat cu cartea, cu stiinta, ca mai tîrziu sa ajunga cu totii carturari si sa aiba oamenii lor la posturi de conducere si în institutiile culturale din Republica. Din satul Chetrosu au pornit multi tineri, care s-au lansat în posturi onorifice. Unul dintre ei a fost Vasile Vîscu ( n. 7 mai 1940) care dupa o viata plina de activitate politica si economica rodnica, ocupînd posturi de conducere înalte, printre care si functia de vicepresedinte al Consiliului de Ministri al RSSM, a fost rasplatit cu mari suferinte, fiind arestat si pus în puscarie de elemente bolsevice odioase, pentru ca în acei ani facea “propaganda antisovietica” si era împotriva rusificarii masive a Basarabiei.
Soarta lui Vasile Vîscu si cauza reala a condamnarii lui a devenit cunoscuta abea în anul 2001, cînd dosarul lui a fost reexaminat minutios. În prezent, dumnealui nu s-a lasat de politica si îndeplineste functia de consilier pe economie a lui S. Urecheanu, primarul Chisinaului.
Originar din Chetrosu, Grigore Cincilei (n. 1927 - m. 1999) este cunoscut ca savant de frunte si un bun pedagog. E fondatorul catedrei de Filologie Franceza a USM. Pe parcursul activitatii sale a publicat peste 150 de lucrari stiintifice si didactico –stiintifice, inclusiv 7 monografii si 4 dictionare.
Din satul Chetrosu a iesit în lume Leonid Cemortan (n. 6 noiembrie 1927), critic si istoric de teatru, doctor habilitat în studiul artelor, profesor universitar, membru corespondent a ASM. A activat în functiile de redactor si sef de redactie la Editura de Stat a Moldovei redactor –sef la Directia Arte a Ministerului Culturii, director al filarmonicii Moldovenesti, viceministru al culturii, sef de redactie la ESM, sef de sectie la ASM, director al institutului de Istorie si Teorie a Artei. A tinut prelegeri la institutiile de învatamînt superior din Moldova.
“Nationalist de orientare proromâna” - asa l-a caracterizat Ivan Bodiul prim –secretar al CC al PCM, pe Gheorghe Cincilei (1936-1999) pogorâtor din satul Chetrosu de asemenea, excelent critic si istoric de teatru “om al tuturor teatrelor”, cum l-a numit poetul Serafim Belicov. În viata sa a optat pentru prosperarea teatrului national si muzeografia nationala. A lucrat la “Satiricus”, “Luceafarul”, “Licurici”, “Eugene Ionescu” , “Vasile Alexandri”, “National”… A publicat nenumarate portrete de actori, studii monografice, cronici si medalioane, consacrate procesului teatral. A organizat 16 muzee de istorie si etnografie în raioanele republicii, precum si muzeul teatral. A fost director al Bibliotecii Nationale si presedinte al Ligii Criticelor Teatrale, membru al senatului UTM. A promovat intens românismul cultural, fiind un animator al renasterii nationale basarabene.
Pleaca din satul sau natal si Lidia Ungureanu (n.10 octombrie 1951) poeta, publicista ca sa plînga frumos :
Mi-e dor de sat,
Mi-e dor de-al meu Chetrosu
Si de Cubolta ce-am lasat,
O rîul pruncilor, frumosul
Cu valul cald si tremurat.
Mi-e dor de sat …
Vai cum l-as strînge
La pieptul meu ca pe-un copil,
Suflarea lui pe zari se stinge
Si la icoana lui ma-nchin.
Activeaza pentru început la societatea “Stiinta”, apoi la Uniunea Scriitorilor, la Editura de Stat a Moldovei, la Ziarul “Tinerimea Moldovei”, la radioteleviziunea Nationala, la ziarele “Clopotul” si “Literatura si arta”. Debuteaza cu versuri în culegerea “Dintre sute de catarge”. Editeaza volumul“ Peizaje întîrziate”. E membra a Uniunii Scriitorilor din Moldova.54
Nascut în 1935 în Chetrosu, Petru Pascaru cu spiritul sau investigativ devine doctor habilitat în filozofie, profesor universitar. A lucrat ca sef de catedra la Universitatea de Stat din Moldova, diplomat în cadrul ambasadelor din Angola si Cuba, sef de catedra la Universitatea Pedagogica de Stat “Ion Creanga” din Chisinau, rector al Institutului de arte, sef al catedrei de politologie a aceluiasi institut. Pentru activitatea fructuoasa a fost decorat cu ordinul “Gloria Muncii”.55
Din acelas sat coboara si unul din cei mai îndragiti interpreti de muzica populara din republica Arsenie Botnaru (nascut la 31 octombrie 1950). Pe parcursul vietii a activat ca solist în ansamblurile populare “Martisor”, “Veselia”, “Folclor” etc
În afara de acestea au activat si mai activeaza si alti chetroseni, mai putin cunoscuti ca: Balan Ion - doctor în stiinte chimice; Druta Eugen - doctor habilitat în matematica; Donu Victor - canditat în stiinte fizico-matematice; Mînascurta Vladimir - candidat în stiinte medicale-seful spitalului de tuberculoza orasenesc din Chisinau; Vasilovschii Nicolaie - doctor în stiinte zootehnice; Duminica Vasile - acordionist, Porcescu Gheorghe - presedintele sindicatului pentru agricultura din RM, actritele Pîntea Lucia si Claudia Patrînac - Caranfil, Vladimir Furtuna - colonel, seful Directiei cultura, protectie sociala si educatie militar-patriotica a Ministerului Apararii.
Ne mîndrim si cu alti cetateni ai satului care activeaza azi pe teritoriul satului, ca Surlaru Emilia - directoarea gimnaziului nr 2, Cimortan Vasile - presedintele comitetului executiv al cooperatiei de consum Chetrosu care sînt cunoscuti de acum departe de hotarele satului natal s.a..
Oricît de grea a fost viata dupa cea de-al doilea Razboi Mondial si oricît de greu nu le-a fost basarabenilor sub regimul totalitar, ei s-au luat în mîini si cu timpul s-au familiarizat cu cartea, cu stiinta, ca mai tîrziu sa ajunga cu totii carturari si sa aiba oamenii lor la posturi de conducere si în institutiile culturale din Republica. Din satul Chetrosu au pornit multi tineri, care s-au lansat în posturi onorifice. Unul dintre ei a fost Vasile Vîscu ( n. 7 mai 1940) care dupa o viata plina de activitate politica si economica rodnica, ocupînd posturi de conducere înalte, printre care si functia de vicepresedinte al Consiliului de Ministri al RSSM, a fost rasplatit cu mari suferinte, fiind arestat si pus în puscarie de elemente bolsevice odioase, pentru ca în acei ani facea “propaganda antisovietica” si era împotriva rusificarii masive a Basarabiei.
Soarta lui Vasile Vîscu si cauza reala a condamnarii lui a devenit cunoscuta abea în anul 2001, cînd dosarul lui a fost reexaminat minutios. În prezent, dumnealui nu s-a lasat de politica si îndeplineste functia de consilier pe economie a lui S. Urecheanu, primarul Chisinaului.
Originar din Chetrosu, Grigore Cincilei (n. 1927 - m. 1999) este cunoscut ca savant de frunte si un bun pedagog. E fondatorul catedrei de Filologie Franceza a USM. Pe parcursul activitatii sale a publicat peste 150 de lucrari stiintifice si didactico –stiintifice, inclusiv 7 monografii si 4 dictionare.
Din satul Chetrosu a iesit în lume Leonid Cemortan (n. 6 noiembrie 1927), critic si istoric de teatru, doctor habilitat în studiul artelor, profesor universitar, membru corespondent a ASM. A activat în functiile de redactor si sef de redactie la Editura de Stat a Moldovei redactor –sef la Directia Arte a Ministerului Culturii, director al filarmonicii Moldovenesti, viceministru al culturii, sef de redactie la ESM, sef de sectie la ASM, director al institutului de Istorie si Teorie a Artei. A tinut prelegeri la institutiile de învatamînt superior din Moldova.
“Nationalist de orientare proromâna” - asa l-a caracterizat Ivan Bodiul prim –secretar al CC al PCM, pe Gheorghe Cincilei (1936-1999) pogorâtor din satul Chetrosu de asemenea, excelent critic si istoric de teatru “om al tuturor teatrelor”, cum l-a numit poetul Serafim Belicov. În viata sa a optat pentru prosperarea teatrului national si muzeografia nationala. A lucrat la “Satiricus”, “Luceafarul”, “Licurici”, “Eugene Ionescu” , “Vasile Alexandri”, “National”… A publicat nenumarate portrete de actori, studii monografice, cronici si medalioane, consacrate procesului teatral. A organizat 16 muzee de istorie si etnografie în raioanele republicii, precum si muzeul teatral. A fost director al Bibliotecii Nationale si presedinte al Ligii Criticelor Teatrale, membru al senatului UTM. A promovat intens românismul cultural, fiind un animator al renasterii nationale basarabene.
Pleaca din satul sau natal si Lidia Ungureanu (n.10 octombrie 1951) poeta, publicista ca sa plînga frumos :
Mi-e dor de sat,
Mi-e dor de-al meu Chetrosu
Si de Cubolta ce-am lasat,
O rîul pruncilor, frumosul
Cu valul cald si tremurat.
Mi-e dor de sat …
Vai cum l-as strînge
La pieptul meu ca pe-un copil,
Suflarea lui pe zari se stinge
Si la icoana lui ma-nchin.
Activeaza pentru început la societatea “Stiinta”, apoi la Uniunea Scriitorilor, la Editura de Stat a Moldovei, la Ziarul “Tinerimea Moldovei”, la radioteleviziunea Nationala, la ziarele “Clopotul” si “Literatura si arta”. Debuteaza cu versuri în culegerea “Dintre sute de catarge”. Editeaza volumul“ Peizaje întîrziate”. E membra a Uniunii Scriitorilor din Moldova.54
Nascut în 1935 în Chetrosu, Petru Pascaru cu spiritul sau investigativ devine doctor habilitat în filozofie, profesor universitar. A lucrat ca sef de catedra la Universitatea de Stat din Moldova, diplomat în cadrul ambasadelor din Angola si Cuba, sef de catedra la Universitatea Pedagogica de Stat “Ion Creanga” din Chisinau, rector al Institutului de arte, sef al catedrei de politologie a aceluiasi institut. Pentru activitatea fructuoasa a fost decorat cu ordinul “Gloria Muncii”.55
Din acelas sat coboara si unul din cei mai îndragiti interpreti de muzica populara din republica Arsenie Botnaru (nascut la 31 octombrie 1950). Pe parcursul vietii a activat ca solist în ansamblurile populare “Martisor”, “Veselia”, “Folclor” etc
În afara de acestea au activat si mai activeaza si alti chetroseni, mai putin cunoscuti ca: Balan Ion - doctor în stiinte chimice; Druta Eugen - doctor habilitat în matematica; Donu Victor - canditat în stiinte fizico-matematice; Mînascurta Vladimir - candidat în stiinte medicale-seful spitalului de tuberculoza orasenesc din Chisinau; Vasilovschii Nicolaie - doctor în stiinte zootehnice; Duminica Vasile - acordionist, Porcescu Gheorghe - presedintele sindicatului pentru agricultura din RM, actritele Pîntea Lucia si Claudia Patrînac - Caranfil, Vladimir Furtuna - colonel, seful Directiei cultura, protectie sociala si educatie militar-patriotica a Ministerului Apararii.
Ne mîndrim si cu alti cetateni ai satului care activeaza azi pe teritoriul satului, ca Surlaru Emilia - directoarea gimnaziului nr 2, Cimortan Vasile - presedintele comitetului executiv al cooperatiei de consum Chetrosu care sînt cunoscuti de acum departe de hotarele satului natal s.a..
Obiceiuri si traditii
Moldoveanul este om vesel si bine dispus totdeauna, chiar si in acele momente când n-are de ce se bucura. Amara i-a fost soarta, însa se bucura de amintiri frumoase în ce priveste unele obiceiuri.
Unul din aceste obiceiuri este botezul si cumatria. Pâna a fi botezat nou-nascutul, mama nu avea si nu are voie sa iasa din casa. În ziua botezului si în timpul botezului mama mergea la biserica, dar nu avea drept sa intre, statea în coridor. Nasii copilului, în acest timp, se duceau si se înscriau ca sunt de acord sa boteze copilul. Dupa aceasta parintele iesea în coridor, unde era copilul ce urma sa fie botezat, cu o carte mare în mâna. El spunea de trei ori: “Te lepezi de satana?”, cei prezenti fiind întorsi cu fata spre asfintit. Acelasi lucru se facea, fiind toti întorsi cu fata spre rasarit. Cei prezenti raspundeau de trei ori: “Ma lepad de satana”. Apoi nasul sau cineva din cei prezenti spunea “Crezul”. Dupa ce era spus “Crezul” toti intrau în biserica. Nasii cumparau lumânari mici. Odata intrati în biserica nanasa pregatea copilul pentru botez. În timpul botezului se pregatea un nou asternut pentru copil din crijmele nasilor. Busuiocul de la crijme era dat parintelui pentru a fi muiat în aghiazma. Nasul trebuia sa puna pe marginea cazanului, unde urma sa fie botezat finul o cruciulita legata cu lenta. Dupa toate acestea preotul întreba numele copilului care era ales în legatura cu numele unui sfânt, si-i facea cruce pe frunte, pe burta, pe mâini si pe picioare. Apoi lua foarfecele si-i taia ceva din parul de pe cap. Dupa aceasta lua copilul si-l muia de trei ori în cazanul cu apa si-l punea în asternutul nou pregatit. Dupa botez erau împartite lumânarile care au fost cumparate, iar cu busuiocul si aghiazma preotul stropea copilul si nasii. Apoi preotul lua cartea si citea botezul, iar cei prezenti înconjurau masa si cazanul, unde a fost botezat copilul. Cu aceasta se termina botezul.
Dupa botez se întorceau toti la casa nou-nascutului. Parintii, în acea zi, dupa botez faceau cumatria copilului. Cu acest scop stapânii pregateau bucate alese. Pe masa de sarbatoare niciodata nu lipseau sarmalele, raciturile, plachia, baba, perjele fierte etc. Toti cei ce veneau la cumatrie, beau vin, dansau fiind acompaniati de o toba si o vioara, iar mai târziu de orchestra.
Mai departe ziua de nastere nu se sarbatorea, în schimb, se sarbatoarea ziua numelui, care a fost ales. În ziua numelui, fiecare pregatea bucate, caci se stia ca vor veni rudele si vecinii si va pati rusinea daca nu se va pregati.
Nu mai putin interesant la chetroseni se petreceau nuntile. Tinerii ce urmau sa se casatoreasca, se întelegeau din timp. Baiatul trimitea fetei un staroste, care cerea fata de la parinti. Peste vre-o câteva zile din partea fetei pleca un om la parintii baiatului si le spunea când sa vina sa se împace. În aceasta zi, spre seara, la parintii fetei, veneau parintii baiatului împreuna cu nasii ce urmau sa-i cunune. Conform întelegerii, parintii fetei trebuiau sa cumpere cadouri pentru nanasi, iar baiatul pentru mireasa: sal, calosi, cosânca si ghirlant. Socrii se întelegeau ce cadouri sa-si cumpere unul altuia. Daca se împacau, atunci parintii fetei, chemau parintii baiatului si câtiva oameni ca sa faca logodna. La logodna veneau si fratii si surorile parintilor baiatului.
De la începutul logodnei fata statea de-o parte, în alta odaie. Iar când intra în odaia petrecerii logodnei, trebuia sa dee mâna cu parintii baiatului, apoi cu nasii si, în sfârsit, cu ceilalti. Când urma sa deie mâna cu mirele trebuia sa fie atenta. Daca nu era atenta putea sa ramâna cu mâna întinsa. Dupa aceasta într-o strachina cu grâu erau ascunse inelele de cununie si tinerii erau pusi la încercare. Baiatul trebuia sa gaseasca inelul fetei, iar fata inelul baiatului. Faptul, cine mai repede gasea inelul, stabilea cine dintre tineri va fi mai harnic. Dupa aceasta era tocmita ziua nuntii. Cu vre-o doua saptamâni înainte de nunta tinerii împreuna cu nanasii plecau la biserica, ca sa se cunune. Dupa cununie, nunta începea de sâmbata seara cu câtiva vornicei si oameni care aduceau mireasa la mire. Duminica dimineata vorniceii plecau prin sat si chemau fetele si baietii la nunta.
În timpul nuntii se dadea mâna cu tinerii si se puneau bani pe masa. Banii de la “datul mâinii” erau a tinerilor. Toata ziua invitatii si tinerii dansau, fiind acompaniati de o doba si o vioara. Invitatii socrilor mari trebuia sa vina cu mâncarea lor de acasa.
Ziua tinerii, împreuna cu vorniceii si drustele, plecau la nun. Acolo stateau la masa si dansau. Dupa aceasta plecau la socrii mici si luau paharele. Tot aici, înainte de a se porni toata nunta la mire, era scoasa din casa si jucata zestrea miresei. Înainte de a scoate, vorniceii mirelui trebuiau sa se înteleaga cu drustele miresei, care stateau asezate pe zestre si nu permiteau luarea ei fara plata. Dupa ce se-ntelegeau, zestrea era scoasa si jucata, apoi trimisa la mire acasa. Cu aceasta, toata nunta se pornea la mire. Aici toti dansau si se veseleau pâna aproape de a pune la masa. În acest timp doi oameni erau împodobiti “turci “ si erau trimisi, ca sa invite pe parintii fetei la mire. Dupa aceasta toti se asezau la masa, mâncau si se veseleau.
Luni dimineata, nanasa lega tânara. O despletea si o pieptana, o îmbraca si-i lega capul cu o naframa. Ea de acum era femeie casatorita. Cu aceasta se sfârsea nunta. La o saptamâna sau mai putin se facea “îndreptatul”. La îndreptat veneau neamurile apropiate. Toti daruiau tinerilor ce puteau: cartofi, pasari, papusoi, într-un cuvânt, cele necesare pentru existenta unei familii noi.
Interesant gospodarii satului petreceau sarbatorile religioase: Sf. Vasile, Craciunul, Pastele etc. Sarbatoarea principala din timpul iernii era Craciunul sau Nasterea Domnului fixata de biserica pentru 7 ianuarie. Pentru Craciun se pregateau din timp. Gospodinele pregateau bucate si coceau colaci mai mari pentru colindatori mai mari si respectiv pentru cei mici colaci mai mici. În ziua de Craciun chetrosenii plecau la biserica unde preotul slujea serviciul divin în legatura cu Nasterea Domnului.
Ziua copii umblau pe la casele oamenilor si colindau. Colindatorii erau primiti cu bucurie de catre gospodari si erau cinstiti cu vin. Dupa aceasta gospodina casei sau fiica gospodarilor dadeau colindatorilor un colac, prin aceasta multumind lor, ca au adus vestea Nasterii Domnului în casa lor.
De la început casele locuitorilor erau mici cu o singura odaie, usa si o singura fereastra, construite din pamânt si acoperita cu buruiene. Dar de-a lungul anilor casele s-au perfectionat. Acest fapt era înlesnit de dealul din apropiere din care satenii scoteau piatra si multimea de iazuri care erau acoperite cu stuf, material ieftin pentru acoperisuri. În scurt timp satul aparea cu casutele lui învelite cu stuf, cu prispa de lut, cu tinda, cu vatra si cele doua odai, apoi curtea împrejmuita cu gard de nuiele, cosarul pentru porumb, sopron pentru care, în dosul casei gradina si livada cu pomi roditori. Toate acestea în conditii mai bune sau mai rele, mai mici sau mai mari, dupa puterea omului.
Principalele îndeletniciri ale chetroseanului erau agricultura si cresterea vitelor.
Aratul se facea cu ajutorul unui plug cu doua coarne tras de o pereche de boi. Ca unelte mai erau furca, toporul, sapa, rala etc.
Pentru a masura greutatile se foloseau asa unitati de greutate ca: pudul, citfiricul, oca, funtul, sorocouca, vadra; iar ca unitati de lungime erau cotul, cirta, desetina, prajina, falcea etc.
Din pielea animalelor taranii confectionau îmbracaminte. Mai ales din pielea de oaie confectionau cojoace si mesini, iar din cea de miel confectionau caciuli.
Pe lânga toate treburile casnice femeile si fetele se ocupau cu torsul, tesutul, împletitul si cusutul. Din cânepa gospodinele teseau pânza pe care zolind-o si ghilind-o o foloseau pentru confectionarea îmbracamintei, teseau servete si toale.30 Ca lucrul sa mearga mai cu spor femei si barbati, fete si baieti se adunau seara într-o casa la sezatori, unde fiecare se ocupa de lucrul sau. La aceste sezatori atât gospodina casei, cît si celelalte gospodine pregateau diferite bucate si aveau grija ca la miezul noptii toti sa se aseze la masa. Dupa masa de la miezul noptii, toti îsi reluau lucrul sau: depanatul lânii, torsul, cusutul. Fiecare sezatoare era însotita de glume, povesti, snoave, framântari de limba, ghicitori, cântece si nici nu prindeau de veste cei de la sezatoare când trecea noaptea. Cele mai îndragite cântece la sezatori erau cântecele de gluma: “Tinerel m-am însurat”, “A zis mama ca mi-a da.”; cele de jale: “Fata mamei cea mai mica”, “Pelin beau, pelin manânc “Radu, mamei, Radule”: cântece de catanie: “La fântâna cu uluc “ si ”Baiatul mamei “; cele haiducesti: “Bujor “ si “Rasai luna “; de dragoste: “Cresti padure si te - ndeasa“, ”Usor, puiule, usor “, “ Si-am zis verde doi arginti”; cântece de leagan etc. Se mai spuneau diferite descântece “de buba”, “de deochi “, “de dragoste “, se practica foarte mult medicina populara (amortea un picior, cadea un dinte ).
Moldoveanul este om vesel si bine dispus totdeauna, chiar si in acele momente când n-are de ce se bucura. Amara i-a fost soarta, însa se bucura de amintiri frumoase în ce priveste unele obiceiuri.
Unul din aceste obiceiuri este botezul si cumatria. Pâna a fi botezat nou-nascutul, mama nu avea si nu are voie sa iasa din casa. În ziua botezului si în timpul botezului mama mergea la biserica, dar nu avea drept sa intre, statea în coridor. Nasii copilului, în acest timp, se duceau si se înscriau ca sunt de acord sa boteze copilul. Dupa aceasta parintele iesea în coridor, unde era copilul ce urma sa fie botezat, cu o carte mare în mâna. El spunea de trei ori: “Te lepezi de satana?”, cei prezenti fiind întorsi cu fata spre asfintit. Acelasi lucru se facea, fiind toti întorsi cu fata spre rasarit. Cei prezenti raspundeau de trei ori: “Ma lepad de satana”. Apoi nasul sau cineva din cei prezenti spunea “Crezul”. Dupa ce era spus “Crezul” toti intrau în biserica. Nasii cumparau lumânari mici. Odata intrati în biserica nanasa pregatea copilul pentru botez. În timpul botezului se pregatea un nou asternut pentru copil din crijmele nasilor. Busuiocul de la crijme era dat parintelui pentru a fi muiat în aghiazma. Nasul trebuia sa puna pe marginea cazanului, unde urma sa fie botezat finul o cruciulita legata cu lenta. Dupa toate acestea preotul întreba numele copilului care era ales în legatura cu numele unui sfânt, si-i facea cruce pe frunte, pe burta, pe mâini si pe picioare. Apoi lua foarfecele si-i taia ceva din parul de pe cap. Dupa aceasta lua copilul si-l muia de trei ori în cazanul cu apa si-l punea în asternutul nou pregatit. Dupa botez erau împartite lumânarile care au fost cumparate, iar cu busuiocul si aghiazma preotul stropea copilul si nasii. Apoi preotul lua cartea si citea botezul, iar cei prezenti înconjurau masa si cazanul, unde a fost botezat copilul. Cu aceasta se termina botezul.
Dupa botez se întorceau toti la casa nou-nascutului. Parintii, în acea zi, dupa botez faceau cumatria copilului. Cu acest scop stapânii pregateau bucate alese. Pe masa de sarbatoare niciodata nu lipseau sarmalele, raciturile, plachia, baba, perjele fierte etc. Toti cei ce veneau la cumatrie, beau vin, dansau fiind acompaniati de o toba si o vioara, iar mai târziu de orchestra.
Mai departe ziua de nastere nu se sarbatorea, în schimb, se sarbatoarea ziua numelui, care a fost ales. În ziua numelui, fiecare pregatea bucate, caci se stia ca vor veni rudele si vecinii si va pati rusinea daca nu se va pregati.
Nu mai putin interesant la chetroseni se petreceau nuntile. Tinerii ce urmau sa se casatoreasca, se întelegeau din timp. Baiatul trimitea fetei un staroste, care cerea fata de la parinti. Peste vre-o câteva zile din partea fetei pleca un om la parintii baiatului si le spunea când sa vina sa se împace. În aceasta zi, spre seara, la parintii fetei, veneau parintii baiatului împreuna cu nasii ce urmau sa-i cunune. Conform întelegerii, parintii fetei trebuiau sa cumpere cadouri pentru nanasi, iar baiatul pentru mireasa: sal, calosi, cosânca si ghirlant. Socrii se întelegeau ce cadouri sa-si cumpere unul altuia. Daca se împacau, atunci parintii fetei, chemau parintii baiatului si câtiva oameni ca sa faca logodna. La logodna veneau si fratii si surorile parintilor baiatului.
De la începutul logodnei fata statea de-o parte, în alta odaie. Iar când intra în odaia petrecerii logodnei, trebuia sa dee mâna cu parintii baiatului, apoi cu nasii si, în sfârsit, cu ceilalti. Când urma sa deie mâna cu mirele trebuia sa fie atenta. Daca nu era atenta putea sa ramâna cu mâna întinsa. Dupa aceasta într-o strachina cu grâu erau ascunse inelele de cununie si tinerii erau pusi la încercare. Baiatul trebuia sa gaseasca inelul fetei, iar fata inelul baiatului. Faptul, cine mai repede gasea inelul, stabilea cine dintre tineri va fi mai harnic. Dupa aceasta era tocmita ziua nuntii. Cu vre-o doua saptamâni înainte de nunta tinerii împreuna cu nanasii plecau la biserica, ca sa se cunune. Dupa cununie, nunta începea de sâmbata seara cu câtiva vornicei si oameni care aduceau mireasa la mire. Duminica dimineata vorniceii plecau prin sat si chemau fetele si baietii la nunta.
În timpul nuntii se dadea mâna cu tinerii si se puneau bani pe masa. Banii de la “datul mâinii” erau a tinerilor. Toata ziua invitatii si tinerii dansau, fiind acompaniati de o doba si o vioara. Invitatii socrilor mari trebuia sa vina cu mâncarea lor de acasa.
Ziua tinerii, împreuna cu vorniceii si drustele, plecau la nun. Acolo stateau la masa si dansau. Dupa aceasta plecau la socrii mici si luau paharele. Tot aici, înainte de a se porni toata nunta la mire, era scoasa din casa si jucata zestrea miresei. Înainte de a scoate, vorniceii mirelui trebuiau sa se înteleaga cu drustele miresei, care stateau asezate pe zestre si nu permiteau luarea ei fara plata. Dupa ce se-ntelegeau, zestrea era scoasa si jucata, apoi trimisa la mire acasa. Cu aceasta, toata nunta se pornea la mire. Aici toti dansau si se veseleau pâna aproape de a pune la masa. În acest timp doi oameni erau împodobiti “turci “ si erau trimisi, ca sa invite pe parintii fetei la mire. Dupa aceasta toti se asezau la masa, mâncau si se veseleau.
Luni dimineata, nanasa lega tânara. O despletea si o pieptana, o îmbraca si-i lega capul cu o naframa. Ea de acum era femeie casatorita. Cu aceasta se sfârsea nunta. La o saptamâna sau mai putin se facea “îndreptatul”. La îndreptat veneau neamurile apropiate. Toti daruiau tinerilor ce puteau: cartofi, pasari, papusoi, într-un cuvânt, cele necesare pentru existenta unei familii noi.
Interesant gospodarii satului petreceau sarbatorile religioase: Sf. Vasile, Craciunul, Pastele etc. Sarbatoarea principala din timpul iernii era Craciunul sau Nasterea Domnului fixata de biserica pentru 7 ianuarie. Pentru Craciun se pregateau din timp. Gospodinele pregateau bucate si coceau colaci mai mari pentru colindatori mai mari si respectiv pentru cei mici colaci mai mici. În ziua de Craciun chetrosenii plecau la biserica unde preotul slujea serviciul divin în legatura cu Nasterea Domnului.
Ziua copii umblau pe la casele oamenilor si colindau. Colindatorii erau primiti cu bucurie de catre gospodari si erau cinstiti cu vin. Dupa aceasta gospodina casei sau fiica gospodarilor dadeau colindatorilor un colac, prin aceasta multumind lor, ca au adus vestea Nasterii Domnului în casa lor.
De la început casele locuitorilor erau mici cu o singura odaie, usa si o singura fereastra, construite din pamânt si acoperita cu buruiene. Dar de-a lungul anilor casele s-au perfectionat. Acest fapt era înlesnit de dealul din apropiere din care satenii scoteau piatra si multimea de iazuri care erau acoperite cu stuf, material ieftin pentru acoperisuri. În scurt timp satul aparea cu casutele lui învelite cu stuf, cu prispa de lut, cu tinda, cu vatra si cele doua odai, apoi curtea împrejmuita cu gard de nuiele, cosarul pentru porumb, sopron pentru care, în dosul casei gradina si livada cu pomi roditori. Toate acestea în conditii mai bune sau mai rele, mai mici sau mai mari, dupa puterea omului.
Principalele îndeletniciri ale chetroseanului erau agricultura si cresterea vitelor.
Aratul se facea cu ajutorul unui plug cu doua coarne tras de o pereche de boi. Ca unelte mai erau furca, toporul, sapa, rala etc.
Pentru a masura greutatile se foloseau asa unitati de greutate ca: pudul, citfiricul, oca, funtul, sorocouca, vadra; iar ca unitati de lungime erau cotul, cirta, desetina, prajina, falcea etc.
Din pielea animalelor taranii confectionau îmbracaminte. Mai ales din pielea de oaie confectionau cojoace si mesini, iar din cea de miel confectionau caciuli.
Pe lânga toate treburile casnice femeile si fetele se ocupau cu torsul, tesutul, împletitul si cusutul. Din cânepa gospodinele teseau pânza pe care zolind-o si ghilind-o o foloseau pentru confectionarea îmbracamintei, teseau servete si toale.30 Ca lucrul sa mearga mai cu spor femei si barbati, fete si baieti se adunau seara într-o casa la sezatori, unde fiecare se ocupa de lucrul sau. La aceste sezatori atât gospodina casei, cît si celelalte gospodine pregateau diferite bucate si aveau grija ca la miezul noptii toti sa se aseze la masa. Dupa masa de la miezul noptii, toti îsi reluau lucrul sau: depanatul lânii, torsul, cusutul. Fiecare sezatoare era însotita de glume, povesti, snoave, framântari de limba, ghicitori, cântece si nici nu prindeau de veste cei de la sezatoare când trecea noaptea. Cele mai îndragite cântece la sezatori erau cântecele de gluma: “Tinerel m-am însurat”, “A zis mama ca mi-a da.”; cele de jale: “Fata mamei cea mai mica”, “Pelin beau, pelin manânc “Radu, mamei, Radule”: cântece de catanie: “La fântâna cu uluc “ si ”Baiatul mamei “; cele haiducesti: “Bujor “ si “Rasai luna “; de dragoste: “Cresti padure si te - ndeasa“, ”Usor, puiule, usor “, “ Si-am zis verde doi arginti”; cântece de leagan etc. Se mai spuneau diferite descântece “de buba”, “de deochi “, “de dragoste “, se practica foarte mult medicina populara (amortea un picior, cadea un dinte ).
Подписаться на:
Сообщения (Atom)
Сообщения
