Din storia satului

Studii asupra istoriei satelor basarabene încep sa apara dupa desavârsirea statului national unitar Român la 1918. Analizând literatura axata la acest compartiment, si tinând cont de influenta evenimentelor si proceselor istorice atât interne cît si externe asupra scrierii istorice, am depistat trei etape în evolutia ei.

În prima etapa ce cuprinde anii 1918-1944, ani caracterizati de framântari interne si externe, în fata societatii au aparut probleme de valoare fundamentala, care au fost studiate si argumentate de istorici. La rezolvarea acestor probleme au contribuit si câtiva cercetatori, autori ale monografiilor dedicate satelor: Costachescu Mihai “Satul si târgul Telinesti“ (1930), Salaru Vasile C. “Sângereii” (1936), Mihailovici Paul “Satul Niscani, judetul Lapusna”(1937) si Constantinescu Nicolaie cu monografia “Soroca: Descriere istorica”(1943). De asemenea au contribuit în acest sens si articolele din presa periodica. Este bine cunoscut în acei ani Rascu Gheorghe, care publica date din istoria satelor în revista literara “Viata Basarabiei”.

Ruperea Basarabiei de la România la 1944, a constituit o reorganizare cardinala a vietii politice, economice si culturale a bastinasilor si începutul unei noi etape în scrierea istorica ce cuprinde anii 1944-1989. În regiune este instituit regimul totalitar si sistemul colonial, se revine la metodele de conducere administrative de comanda. În domeniul culturii transformari esentiale au fost efectuate în cadrul istoriei nationale, sovieticii fiind preocupati sa stearga cu „buretele” tot ce a fost national în istoria românilor. Fiind supusa unei influente comuniste puternice, istoria era limitata la propagarea relatiilor moldo-ruso-ucrainene, iar trecutul istoric, mai ales antichitatea si epoca medievala erau sterse din memoria poporului, deoarece se stie bine, ca cel ce nu are trecut, nu are nici viitor. A fost introdus monopolul Partidului Comunist asupra tuturor conceptiilor istorice, precum si asupra dreptului de adevar.
Se cunosc, ca si în perioada precedenta, doar câteva monografii cu tema de studiu istoria satului si anume: sub redactia lui Bodarinov A.E. apare monografia “Raionul Rezina”(1966), monografia scrisa de Canna D. si Hioara A., “Ieri si azi”(1966), “Calea spre belsug”(1973) scrisa de Butcus P. si Grecov S. “Chemarea gliei”(1975) scrisa de Lozie Stefan. În schimb dispunem în aceasta perioada de o multime de schite publicate în culegeri. Este bine cunoscuta culegerea ,,Gradina tarii mele”(1970) scrisa de Livsin M, Podolian A. si Tuleanu I. în care ei au încercat sa arate bogatia si frumusetea Moldovei în general. Putin timp dupa aparitia acestei culegeri apar un sir de culegeri, care ne prezinta aspecte din viata satului moldovenesc. La acest compartiment se axeaza culegerea lui Voda Gheorghe “Iscalitura”(1978), a lui Dudnic Petru “Cu numele tau pe buze”(1979), Dumbraveanu Vasile “Trenul ce aduce primavara”(1980), Vatamanu Ion “Viata cuvântului”(1980), Malarciuc Gheorghe “Trepte în urcus”(1981), culegerea “Inspiratie”(1981) cu schita Stelei Nicuta “Un sat, o familie”(1981), Proca Ion “Pe un mugure de pamânt”(1982), Gugel Andrei “Har”(1982), Negris A. “Vârstele propasirii”(1983), Dascal Petru “Spicul înnoirilor”(1984), culegerea “Satule, vatra frumoasa “ cu schitele lui Rosca Valentin si Bologan Gheorghe. În aceeasi culegere sunt schitele lui Nicolaev Matei “Chemarea pamântului” si “Trai norocos”, doua schite ale lui Nicolaev Matei in colaborare cu Bujor Ilie ”Bastina, floare aleasa” si “Pâine si cânt”. Mai târziu apare culegerea lui Gutul Vasile “Viata fara de sfârsit”, a lui Voda Gheorghe ”Meleag în floare”(1984), Marian Boris “Om la locul lui”(1985) si încheie lista culegerilor acestei perioade Gusilov Iacob cu culegerea “Fotografii ale memoriei”(1989).
În culegerile enumerate mai sus autorii au schitat unele aspecte de ordin economic, social si cultural din viata satelor: Tibalauca, Puhaceni, Hligeni, localitatea Rezina, Corjeuti, Sculeni si Risipeni, Nicoreni, Iurceni, Trifanesti, Ciobruciu, Horodiste, vadul Turcului, Leadoveni, Larga, Mingir, Gura Bâcului, Ermoclia si Varancau.

Pe lânga culegeri si monografii, la aceasta etapa gasim foarte multe articole în presa periodica, ele completând literatura existenta. Dar, fiind supusa, ca si literatura, influentei comuniste, articolele sale preamareau rolul Partidului Comunist în dezvoltarea social-economica si politica a societatii, propagau prietenia dintre popoarele lumii, succesele din cadrul gospodariei agricole, toate insuccesele fiind ocolite. Articole de acest fel au fost scrise în toata presa existenta atunci si în toate erau propagate aceleasi idei si evenimente.

Limitarea dreptului de exprimare si gândire libera din perioada de mai sus a dus la înasprirea relatiilor nationale din republica. Principalul rezultat al acesteia a fost patrunderea ideilor reformatoare în rândul maselor largi ale populatiei si pierderea monopolului partidului asupra vietii politice.

Odata cu aceasta apare grupul de initiativa, apoi se formeaza Frontul Popular din Moldova care a avut un rol important în trezirea constiintei nationale a moldovenilor prin cenaclul literar

“A. Mateevici” care a cerut decretarea limbii si a grafiei latine.

Aceste evenimente au dus la trezirea constiintei nationale si la cresterea interesului fata de trecutul tinutului natal, fapt care a marcat începutul ultimei etape în studierea istoriei localitatilor republicii. În aceasta perioada au aparut si pot fi citite un sir de monografii dedicate localitatilor noastre ca: “Istoria satului Costesti”(1991) scrisa de Carp Parascovia N., “Studii monografice despre satul Gornova” (1991) selectata de Gâlneanu Petru, “Peresecina”(1992) scrisa de Gajos Vasile si Gradinaru Andrei, monografia lui Tabuncic Sergiu “Soldanesti-localitate straveche din valea Ciornei”(1994). Dupa aceste monografii, în anul 1995 apar alte trei monografii: cea a Sofiei Carol (Gujuman) “Bacioi: monografia satului“, a lui Gajos Vasile “Cotiujeni” si monografia “Istoria satului Bravicea” scrisa de Moraru Andrei si Pruteanu Nina. În anul urmator apare monografia lui Andrei Tobureanu “Tartaul: istoria satului”, iar în 1997 monografiile “Saseni” scrisa de Tudor Topa, “Mult mi-i draga Bumbata” scrisa de Dumitru Paladi si cea a lui Dinu Postarencu “Salcuta. Istoria satului”. Încheie sirul lucrarilor studiate monografia lui Stavila Veaceslav si Stavila Vera “Suruceni: retrospectiva istorica” aparuta în anul 1998.

Tot la aceasta etapa, pe lânga cele mentionate mai sus au aparut un sir de articole în presa periodica. Sunt preocupati de aceste studii mai mult Nicu Vladimir, Tudor Topa, Ion Dron, Trofaila Vasile si Eremia Andrei. Ei au publicat crâmpeie din istoria satelor, în cele mai citite ziare ca: “Viata Satului”, “Glasul Natiunii”, “Moldova Suverana”, “Tara”, “Literatura si Arta”, “Pamânt si Oameni”.

Cercetari de acest fel, se fac în cadrul universitatilor Republicii, de catre doctori în istorie, profesori, conferentiari, lectori ai catedrelor de istorie. Primii pasi, în realizarea unor astfel de cercetari înfaptuiesc si studentii acestor institutii, fiind îndrumati de conducatori stiintifici, prin teze de curs, de licenta.

Din rândurile acestor studenti face parte si autoarea lucrarii date. Pâna în prezent nu exista lucrari care sa confirme ca s-a ocupat cineva în mod special despre aparitia si evolutia satului Chetrosu, decât numai câteva articole, ce se refera la diferite perioade din istoria lui. Pornind de la aceasta realitate si fiind de origine de aici, îmi asum misiunea dificila ca pe masura posibilitatilor, sa suplinesc acest gol din istoriografia istoriei satelor, caci numai pe aceasta cale vom cunoaste cu adevarat viata si activitatea predecesorilor nostri, vom învata sa pastram, sa iubim si sa dezvoltam marea mostenire istorica pe care ne-au lasat-o înaintasii.
Am început a lucra asupra lucrarii în anul III de studii la facultatea de istorie a UPS “I. Creanga” din orasul Chisinau. Pe parcursul a trei ani de studii, fiind îndrumata de Chicus Nicolaie, doctor în istorie, am scris istoria satului de la prima atestare documentara pâna la 1940. Mai târziu, prin colaborare cu mama mea, Novac Domnica, am reusit sa scriem istoria satului pâna în prezent. În alcatuirea ei am urmarit urmatoarele sarcini:

* sa identific în primul rând asezarea geografica a satului;

* sa confrunt legenda despre aparitia localitatii cu documentul primei atestari documentare pentru a afla adevarul despre aparitia localitatii;

* sa constat aparitia si originea denumirii satului;

* sa aflu care a fost componenta sociala a celor care au întemeiat satul si a celor care au locuit în el;

* sa reconstitui în baza datelor viata economica a satului de la prima atestare documentara pâna în prezent;

* sa restabilesc viata culturala a satului pe parcursul întregii perioade studiate;

De la început am studiat istoriografia istoriei satelor. Din sirul de lucrari studiate cele mai importante din punctul meu de vedere, au fost monografiile de specialitate: “Soldanesti-localitate straveche din valea Ciornei “(1994) scrisa de Tabuncic Sergiu, “Istoria satului Bravicea”(1995) scrisa de Moraru Andrei si Pruteanu Nina si monografia lui Stavila Veaceslav si Stavila Vera “Suruceni: retrospectiva istorica “(1998). De asemenea pot mentiona la acest compartiment culegerile aparute în perioada postbelica ca: “Har”(1982) scrisa de Gujel Andrei, “Vârstele propasirii” (1983) scrisa de Negris Andrei, culegerile “Satule, vatra frumoasa”(1984), “Meleag în floare”(1984) etc.

În alcatuirea lucrarii ca si multi alti cercetatori m-am oprit în fata imposibilitatii cercetarii trecutului localitatii pe baza unei arhive locale. De aceia drumul de cercetare pe care l-am parcurs începe de la investigarea izvoarelor documentare si a celor narative, existente în bibliotecile si Arhiva Nationala din Chisinau, arhiva din cadrul primariei fostului centru raional Drochia. Acestor surse am alaturat si am contra pus informatia adunata de la sateni.

La baza cercetarii au stat lucrarile enumerate de Nicu Vladimir în lucrarea sa “Localitatile Moldovei în documente si carti vechi” vol.I. Dar aceste lucrari sunt insuficiente pentru o abordare completa si argumentata a problemei, izvoarele istorice fiind principala sursa de informatie. De aceia am consultat si colectiile de documente editate de Ghibanescu Gheorghe numita “Ispisoase si zapise” (1931), de unde am luat cunostinta de documentul primei atestari documentare, aparute în anul 1910. N-am negat nici lucrarile de sinteza generala a istoriei cum sînt operele lui Scurtu Ioan “Istoria Basarabiei de la începuturi pâna la 1998 “, Boldur Alexandru “Istoria Basarabiei “ si Ciobanu Stefan “Basarabia “, care cuprind o perioada vasta de la origini pâna în epoca contemporana.

Un instrument de lucru necesar de lucru necesar pentru identificarea asezarii sunt lucrarile “Dictionarul geografic al Basarabiei “ editat în 1908 de Zamfir Arbore si “Geografia judetului Soroca “ editata în 1919-1920 de Cornateanu R. si Boeru C.

Studiind fondurile Arhivei Nationale interes deosebit mi-au trezit urmatoarele fonduri:
În afara de cele mentionate am mai selectat informatii foarte pretioase de la satenii satului, care au fost martori oculari ale evenimentelor din perioada interbelica si postbelica. Surse foarte pretioase au constituit spusele lui Caraus Grigore a. n. 1922, Bunescu Dumitru a. n. 1930, Pascaru Ion a. n. 1929, Gutan Chiru a.n. 1914. Un interes deosebit a trezit si informatia selectata de consateanul Josanu Vitalie a.n.1979, profesor la Muzeul de Istorie si Etnografie din Târgul Neamt, România.

Astfel, toate cele mentionate mai sus, au stat la baza lucrarii de fata si au contribuit la aceea ca calatoria noastra în satul Chetrosu, de la prima atestare documentara si pâna în prezent, sa fie cît mai interesanta.