Satul Chetrosu

Obiceiuri si traditii

Moldoveanul este om vesel si bine dispus totdeauna, chiar si in acele momente când n-are de ce se bucura. Amara i-a fost soarta, însa se bucura de amintiri frumoase în ce priveste unele obiceiuri.

Unul din aceste obiceiuri este botezul si cumatria. Pâna a fi botezat nou-nascutul, mama nu avea si nu are voie sa iasa din casa. În ziua botezului si în timpul botezului mama mergea la biserica, dar nu avea drept sa intre, statea în coridor. Nasii copilului, în acest timp, se duceau si se înscriau ca sunt de acord sa boteze copilul. Dupa aceasta parintele iesea în coridor, unde era copilul ce urma sa fie botezat, cu o carte mare în mâna. El spunea de trei ori: “Te lepezi de satana?”, cei prezenti fiind întorsi cu fata spre asfintit. Acelasi lucru se facea, fiind toti întorsi cu fata spre rasarit. Cei prezenti raspundeau de trei ori: “Ma lepad de satana”. Apoi nasul sau cineva din cei prezenti spunea “Crezul”. Dupa ce era spus “Crezul” toti intrau în biserica. Nasii cumparau lumânari mici. Odata intrati în biserica nanasa pregatea copilul pentru botez. În timpul botezului se pregatea un nou asternut pentru copil din crijmele nasilor. Busuiocul de la crijme era dat parintelui pentru a fi muiat în aghiazma. Nasul trebuia sa puna pe marginea cazanului, unde urma sa fie botezat finul o cruciulita legata cu lenta. Dupa toate acestea preotul întreba numele copilului care era ales în legatura cu numele unui sfânt, si-i facea cruce pe frunte, pe burta, pe mâini si pe picioare. Apoi lua foarfecele si-i taia ceva din parul de pe cap. Dupa aceasta lua copilul si-l muia de trei ori în cazanul cu apa si-l punea în asternutul nou pregatit. Dupa botez erau împartite lumânarile care au fost cumparate, iar cu busuiocul si aghiazma preotul stropea copilul si nasii. Apoi preotul lua cartea si citea botezul, iar cei prezenti înconjurau masa si cazanul, unde a fost botezat copilul. Cu aceasta se termina botezul.

Dupa botez se întorceau toti la casa nou-nascutului. Parintii, în acea zi, dupa botez faceau cumatria copilului. Cu acest scop stapânii pregateau bucate alese. Pe masa de sarbatoare niciodata nu lipseau sarmalele, raciturile, plachia, baba, perjele fierte etc. Toti cei ce veneau la cumatrie, beau vin, dansau fiind acompaniati de o toba si o vioara, iar mai târziu de orchestra.

Mai departe ziua de nastere nu se sarbatorea, în schimb, se sarbatoarea ziua numelui, care a fost ales. În ziua numelui, fiecare pregatea bucate, caci se stia ca vor veni rudele si vecinii si va pati rusinea daca nu se va pregati.
Nu mai putin interesant la chetroseni se petreceau nuntile. Tinerii ce urmau sa se casatoreasca, se întelegeau din timp. Baiatul trimitea fetei un staroste, care cerea fata de la parinti. Peste vre-o câteva zile din partea fetei pleca un om la parintii baiatului si le spunea când sa vina sa se împace. În aceasta zi, spre seara, la parintii fetei, veneau parintii baiatului împreuna cu nasii ce urmau sa-i cunune. Conform întelegerii, parintii fetei trebuiau sa cumpere cadouri pentru nanasi, iar baiatul pentru mireasa: sal, calosi, cosânca si ghirlant. Socrii se întelegeau ce cadouri sa-si cumpere unul altuia. Daca se împacau, atunci parintii fetei, chemau parintii baiatului si câtiva oameni ca sa faca logodna. La logodna veneau si fratii si surorile parintilor baiatului.

De la începutul logodnei fata statea de-o parte, în alta odaie. Iar când intra în odaia petrecerii logodnei, trebuia sa dee mâna cu parintii baiatului, apoi cu nasii si, în sfârsit, cu ceilalti. Când urma sa deie mâna cu mirele trebuia sa fie atenta. Daca nu era atenta putea sa ramâna cu mâna întinsa. Dupa aceasta într-o strachina cu grâu erau ascunse inelele de cununie si tinerii erau pusi la încercare. Baiatul trebuia sa gaseasca inelul fetei, iar fata inelul baiatului. Faptul, cine mai repede gasea inelul, stabilea cine dintre tineri va fi mai harnic. Dupa aceasta era tocmita ziua nuntii. Cu vre-o doua saptamâni înainte de nunta tinerii împreuna cu nanasii plecau la biserica, ca sa se cunune. Dupa cununie, nunta începea de sâmbata seara cu câtiva vornicei si oameni care aduceau mireasa la mire. Duminica dimineata vorniceii plecau prin sat si chemau fetele si baietii la nunta.

În timpul nuntii se dadea mâna cu tinerii si se puneau bani pe masa. Banii de la “datul mâinii” erau a tinerilor. Toata ziua invitatii si tinerii dansau, fiind acompaniati de o doba si o vioara. Invitatii socrilor mari trebuia sa vina cu mâncarea lor de acasa.

Ziua tinerii, împreuna cu vorniceii si drustele, plecau la nun. Acolo stateau la masa si dansau. Dupa aceasta plecau la socrii mici si luau paharele. Tot aici, înainte de a se porni toata nunta la mire, era scoasa din casa si jucata zestrea miresei. Înainte de a scoate, vorniceii mirelui trebuiau sa se înteleaga cu drustele miresei, care stateau asezate pe zestre si nu permiteau luarea ei fara plata. Dupa ce se-ntelegeau, zestrea era scoasa si jucata, apoi trimisa la mire acasa. Cu aceasta, toata nunta se pornea la mire. Aici toti dansau si se veseleau pâna aproape de a pune la masa. În acest timp doi oameni erau împodobiti “turci “ si erau trimisi, ca sa invite pe parintii fetei la mire. Dupa aceasta toti se asezau la masa, mâncau si se veseleau.
Luni dimineata, nanasa lega tânara. O despletea si o pieptana, o îmbraca si-i lega capul cu o naframa. Ea de acum era femeie casatorita. Cu aceasta se sfârsea nunta. La o saptamâna sau mai putin se facea “îndreptatul”. La îndreptat veneau neamurile apropiate. Toti daruiau tinerilor ce puteau: cartofi, pasari, papusoi, într-un cuvânt, cele necesare pentru existenta unei familii noi.

Interesant gospodarii satului petreceau sarbatorile religioase: Sf. Vasile, Craciunul, Pastele etc. Sarbatoarea principala din timpul iernii era Craciunul sau Nasterea Domnului fixata de biserica pentru 7 ianuarie. Pentru Craciun se pregateau din timp. Gospodinele pregateau bucate si coceau colaci mai mari pentru colindatori mai mari si respectiv pentru cei mici colaci mai mici. În ziua de Craciun chetrosenii plecau la biserica unde preotul slujea serviciul divin în legatura cu Nasterea Domnului.

Ziua copii umblau pe la casele oamenilor si colindau. Colindatorii erau primiti cu bucurie de catre gospodari si erau cinstiti cu vin. Dupa aceasta gospodina casei sau fiica gospodarilor dadeau colindatorilor un colac, prin aceasta multumind lor, ca au adus vestea Nasterii Domnului în casa lor.
De la început casele locuitorilor erau mici cu o singura odaie, usa si o singura fereastra, construite din pamânt si acoperita cu buruiene. Dar de-a lungul anilor casele s-au perfectionat. Acest fapt era înlesnit de dealul din apropiere din care satenii scoteau piatra si multimea de iazuri care erau acoperite cu stuf, material ieftin pentru acoperisuri. În scurt timp satul aparea cu casutele lui învelite cu stuf, cu prispa de lut, cu tinda, cu vatra si cele doua odai, apoi curtea împrejmuita cu gard de nuiele, cosarul pentru porumb, sopron pentru care, în dosul casei gradina si livada cu pomi roditori. Toate acestea în conditii mai bune sau mai rele, mai mici sau mai mari, dupa puterea omului.

Principalele îndeletniciri ale chetroseanului erau agricultura si cresterea vitelor.

Aratul se facea cu ajutorul unui plug cu doua coarne tras de o pereche de boi. Ca unelte mai erau furca, toporul, sapa, rala etc.

Pentru a masura greutatile se foloseau asa unitati de greutate ca: pudul, citfiricul, oca, funtul, sorocouca, vadra; iar ca unitati de lungime erau cotul, cirta, desetina, prajina, falcea etc.

Din pielea animalelor taranii confectionau îmbracaminte. Mai ales din pielea de oaie confectionau cojoace si mesini, iar din cea de miel confectionau caciuli.

Pe lânga toate treburile casnice femeile si fetele se ocupau cu torsul, tesutul, împletitul si cusutul. Din cânepa gospodinele teseau pânza pe care zolind-o si ghilind-o o foloseau pentru confectionarea îmbracamintei, teseau servete si toale.30 Ca lucrul sa mearga mai cu spor femei si barbati, fete si baieti se adunau seara într-o casa la sezatori, unde fiecare se ocupa de lucrul sau. La aceste sezatori atât gospodina casei, cît si celelalte gospodine pregateau diferite bucate si aveau grija ca la miezul noptii toti sa se aseze la masa. Dupa masa de la miezul noptii, toti îsi reluau lucrul sau: depanatul lânii, torsul, cusutul. Fiecare sezatoare era însotita de glume, povesti, snoave, framântari de limba, ghicitori, cântece si nici nu prindeau de veste cei de la sezatoare când trecea noaptea. Cele mai îndragite cântece la sezatori erau cântecele de gluma: “Tinerel m-am însurat”, “A zis mama ca mi-a da.”; cele de jale: “Fata mamei cea mai mica”, “Pelin beau, pelin manânc “Radu, mamei, Radule”: cântece de catanie: “La fântâna cu uluc “ si ”Baiatul mamei “; cele haiducesti: “Bujor “ si “Rasai luna “; de dragoste: “Cresti padure si te - ndeasa“, ”Usor, puiule, usor “, “ Si-am zis verde doi arginti”; cântece de leagan etc. Se mai spuneau diferite descântece “de buba”, “de deochi “, “de dragoste “, se practica foarte mult medicina populara (amortea un picior, cadea un dinte ).